Epilog...

Ce se naste din pamant... in pamant se intoarce... Ce apare din intuneric... tot in intuneric dispare... Traim clipe fara sens... o zi de ieri... o zi de azi... o zi de maine... fara nici un scop fara nici un reper... fara nici o speranta... Scantei de fericire... ce ard doar pentru o clipa... in jaratecul tristetii... Valuri de speranta... deasupra cascadei dezamagirii...munti plini de singuratate... asa arata lumea vazuta prin ochii mei...Ii urasti pe cei ce te urasc...ii iubesti pe cei ce te iubesc... cu toate ca simti ca cei pe care ii iubesti iti vor face rau pana la urma...La inceput e increderea...pe urma vine dezamagirea... si intr-un final apare si ura... lacrimi de tristete ce se scurg in oceanul uitarii... astia suntem noi... asa am fost si asa vom fi... Hoinari prin taramul durerii... purtand povara viselor... Visul de ieri... speranta de azi.. dezamagirea de maine...Cautam utopia...insa ea nu ne cauta pe noi...